Guvernul de la Reykjavik tratează instabilitatea Circulației Meridionale Atlantice ca pe o urgență de securitate națională
Guvernul Islandei a anunțat că prăbușirea iminentă a unuia dintre cei mai importanți curenți oceanici ai planetei reprezintă o amenințare directă la adresa securității și existenței naționale. Ministrul Climei, Johann Pall Johannsson, a declarat că este pentru prima dată când un fenomen climatic specific este discutat oficial în Consiliul Național de Securitate ca risc existențial.
Este vorba despre Circulația Meridională Atlantică (AMOC) – sistemul de curenți care transportă apa caldă din regiunile tropicale spre nord, menținând iernile europene relativ blânde. Însă topirea accelerată a gheții din Arctica și Groenlanda amenință să destabilizeze acest mecanism crucial. O eventuală prăbușire a AMOC ar putea aduce o răcire accentuată a climei în Europa, ierni extrem de reci și cantități masive de zăpadă în nordul continentului.
„Este o amenințare directă la adresa rezilienței și securității noastre”, a declarat Johannsson pentru Reuters. „Nu putem aștepta concluzii definitive ale cercetărilor înainte de a acționa.”
Reacție coordonată la nivel guvernamental
Toate ministerele islandeze au fost mobilizate pentru a elabora planuri de reacție și măsuri preventive. Autoritățile analizează efectele posibile asupra energiei, alimentației, infrastructurii și transporturilor.
„Creșterea gheții marine ar putea afecta rutele comerciale, iar fenomenele meteo extreme ar pune în pericol agricultura și pescuitul – piloni esențiali ai economiei noastre”, a mai spus Johannsson.
Impact global și cercetări internaționale
O prăbușire a curentului Atlantic ar avea efecte climatice în lanț la nivel global, schimbând regimul ploilor în Africa, India și America de Sud, dar și accelerând încălzirea Antarcticii.
Pentru a evalua aceste riscuri, Norvegia, Irlanda și alte state nordice finanțează programe de cercetare dedicate, iar Marea Britanie a alocat peste 81 de milioane de lire sterline pentru studii privind posibila atingere a unui punct de „fără întoarcere” al sistemelor climatice.
Climatologul Stefan Rahmstorf, de la Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic, avertizează că „știința evoluează rapid, iar timpul se scurge – punctul de cotitură ar putea fi mult mai aproape decât ne imaginăm”.
