Mirosul fetid de pește în descompunere umple poteca din mijlocul junglei… În rezervația Cuyabeno, în mijlocul Amazonului ecuadorian, o echipă de biologi și pădurari a agățat în copaci capcane pentru fluturi, aceste bijuterii înaripate, pline cu informații care permit măsurarea efectelor devastatoare ale schimbărilor climatice.
În interiorul plasei, un pahar cu momeală pentru pești sau o banană fermentată are ca scop atragerea indivizilor adulți, a căror viață efemeră permite înțelegerea pe termen scurt a dispariției unor specii.
Din august anul trecut, echipa a demarat un proiect de supraveghere a fluturilor cu susținerea ONG-ului american Rainforest Partnership.
Sudoarea, drumul lung și mirosul greu au fost compensate: într-o săptămână, echipa a colectat 169 de fluturi, în principal din familia nimfalidelor. Dintre aceștia, 97 au fost marcați pe aripi și eliberați. Ceilalți, aparținând, probabil, unor specii noi, vor fi studiați.
Sezoanele „letale”
Biologul Maria Fernanda Checa conduce proiectul și studiază de zece ani fluturii din Parcul Național Yasuni, o rezervație biosferică unde importante zăcăminte de petrol sunt în curs de exploatare.
Lucrările au fost extinse în 2023 la rezervația Cuyabeno, în provincia Sucumbios, în nord-estul țării. Rezultatele vor fi cunoscute în scurt timp, dar doamna Checa, profesor la Pontificia Universidad Catolica del Ecuador (PUCE), se așteaptă deja la câteva descoperiri.
Numărul de specii care cad în capcane a scăzut cu 10%, iar în ceea ce privește cantitatea de indivizi, „diminuarea este, de asemenea, foarte semnificativă, vorbim de aproximativ 50%”, observă ea. „Este un lucru care ne îngrijorează”, a explicat doamna Checa pentru AFP.
Biologul Elisa Levy, pe care AFP a însoțit-o în expediție, este responsabilă de monitorizarea fluturilor din Cuyabeno, o pădure în care arborii cresc în mijlocul unor lagune.
Doamna Levy dă instrucțiuni pădurarilor de la Ministerul Mediului și unui student: „Nu atingeți aripile! Se desprind și e ca și cum i-ai jupui”.
Echipa ei se întoarce în pădurea tropicală la fiecare două luni pentru a vâna prețioasele lepidoptere.
Efect de domino
Cercetătorii țin abdomenul fluturilor în mâini, suflă ușor în torsul lor pentru ca aceștia să-și retragă picioarele și le desfac aripile multicolore. Este o explozie încântătoare de roșu și albastru viu, de semne care simulează ochii prădătorilor și de tipare asemănătoare cu blana pătată a jaguarului sau cu dungile zebrelor.
„Printr-o simplă culoare, o linie mică, putem spune deja că este vorba de o altă specie. Este fascinant”, explică pădurarul Nilo Riofrio, capabil să prindă fluturi în timpul zborului fără a le face rău.
Fluturii sunt „bio-indicatori”, ceea ce înseamnă că sunt „foarte sensibili, chiar și la mici schimbări în ecosistem”, din cauza ciclului lor de viață, care începe prin ouă, apoi omizi și, în cele din urmă, o scurtă viață de adult, explică doamna Checa. Sezoanele de secetă, în special, „sunt letale” pentru insecte.
Doamna Levy explică efectul domino al crizei climatice asupra ecosistemului: „Dacă planta gazdă (cu care se hrănește omida) nu se adaptează la aceste schimbări climatice, fluturele nu va putea supraviețui”.
„Problemă gravă”
În Ecuador, există circa 4.000 de specii de fluturi, un număr apropiat de cel din țările învecinate, Peru și Columbia, care sunt de patru ori mai mari.
În zonele tropicale, fluturii nu sunt adaptați la schimbările climatice, ca în cazul țărilor cu patru anotimpuri din regiuni cu climate mai temperate.
„Dacă climatul se răcește sau se încălzește (până la temperaturi excesive), nu au prea multe șanse să se adapteze rapid”, avertizează doamna Levy.
Potrivit unui document publicat de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) în 2023, în jur de 35% din speciile de insecte ale planetei sunt amenințate cu dispariția.
„Este o problemă gravă pentru noi” din cauza funcțiilor pe care le îndeplinesc în natură, cum ar fi polenizarea, subliniază doamna Checa. Și cel mai grav este că, în locuri foarte diversificate cum ar fi rezervația Yasuni, „rata de descoperire a speciilor este mai lentă decât rata de dispariție”, adaugă ea.
Un reportaj AFP publicat de France24
Traducere de Andreea-Liana Șeicărin, RFI
