Transportul maritim reprezintă o cale sigură mai ales că peste 80% din comerțul mondial se desfășoară pe apă. Cu toate acestea, ecologiștii susțin că transportul pe apă poluează. Conducătorii din zona industriei mondiale a transportului maritim au convenit să reducă emisiile de gaze cu efect de seră la zero „până în jurul anului 2050”, dar criticii spun că acordul are multe lacune.
Navele produc aproximativ 3% din CO2 la nivel mondial, dar țările vor trebui să reducă această cantitate cât mai aproape de zero până la mijlocul secolului. Scepticii consideră că strategia este lipsită de forță și nu va face mare lucru pentru a limita creșterea temperaturilor.
Industria maritimă globală este un element esențial pentru comerțul mondial, transportând până la 90% din bunurile comerciale. Însă acest comerț este foarte dăunător mediului, deoarece utilizează unii dintre cei mai poluanți combustibili cu emisii mari de carbon pentru a alimenta motoarele navelor.
Transportul maritim, o industrie poluantă greu de gestionat
Coșurile de fum ale navelor produc aproximativ aceeași cantitate de carbon în fiecare an ca și Germania. Cu toate acestea, transportul maritim s-a dovedit a fi greu de reglementat, deoarece navele sunt adesea deținute de o țară, dar înregistrate în altă țară.
State mici precum Insulele Marshall, Liberia și Panama au un număr mare de nave care navighează sub pavilion național, dar nu au nicio responsabilitate reală pentru aceste nave. Prin prisma acestui fapt, transportul maritim a fost omis din Acordul de la Paris privind clima din 2015, când lumea a pus în aplicare un plan global de combatere a creșterii temperaturilor.
În 2018, oamenii din fruntea industriei de transport maritim au fost de acord să reducă emisiile de dioxid de carbon la jumătate până în 2050, dar acest lucru a fost considerat total inadecvat de oamenii de știință. După o presiune tot mai mare din partea unei coaliții de țări, inclusiv a Regatului Unit, a SUA și a statelor insulare din Pacific, delegații reuniți la Londra au convenit asupra unei noi strategii care ar aduce emisiile la zero „până în 2050 sau în jurul acestui an”.
Noi măsuri vor fi impuse
În ciuda rezistenței Chinei, Braziliei, Arabiei Saudite și a altor state, noua strategie va prevedea „puncte de control indicative”, mai degrabă decât obiective stricte, care vor avea ca scop reducerea emisiilor provenite din transportul maritim cu cel puțin 20% până în 2030 și cu cel puțin 70% până în 2040.
Pentru aceste două puncte de control, acordul prevede că țările ar trebui să „depună eforturi” pentru a atinge un obiectiv mai ridicat de 30% până în 2030 și de 80% până în 2040.
„Acest rezultat este departe de a fi perfect, dar țările din întreaga lume s-au reunit și au reușit – și ne oferă o șansă de a ajunge la 1,5C”, a declarat Ralph Regenvanu, ministrul schimbărilor climatice din Vanuatu, o țară insulară din sudul Pacificului.
Menținerea temperaturilor globale sub 1,5C este o parte esențială a Acordului de la Paris, iar oamenii de știință sunt de acord că ar fi foarte periculos să se permită o încălzire mai mare decât acest nivel.
Transportul maritim emite în jur de 1.000 mil. tone de dioxid de carbon anual
Transportul maritim, o industrie care generează în UE venituri de 500 miliarde euro pe an, emite în jur de 1.000 mil. tone de dioxid de carbon (CO2) anual şi este responsabil de 2,5% din noxele emise la nivel global, ceea ce reprezintă un motive de îngrijorare pentru reprezentanţii Comisiei Europene care şi-au propus ca până în 2050 să reducă poluarea din transportul maritim cu 40%.
Transportul rutier este principala sursă de poluare la nivel european din toate mijloacele de transport folosite (78% ), urmat de transportul aviatic (13%), apoi cel maritim, transportul feroviar fiind cel mai sustenabil mijloc de transport, potrivit reprezentanţilor Comisiei Europene. Datele au fost prezentate în anul 2016.
Una dintre principalele măsuri adoptate a fost impunerea obligatitvităţii ca toate vapoarele construite după 2013 să respecte un standard minim de eficienţă şi care să folosească mai puţin combustibil. Cu toate acestea, dacă nu există o politică globală comună care să se aplice tuturor reprezentanţilor industriei, nu doar celor din UE, aceste măsuri nu vor avea efectul scontat.
