Lumea este într-o continuă mișcare și o dată cu ea toată industria din toate domeniile, inclusiv cea a modei. Fenomenul fast fashion, sau industria modei rapide, se extinde de la un an la altul și contribuim cu toții la el. Puțini suntem, însă, conștienți cât de dăunător este pentru mediu.
În societatea actuală, oamenii au tendința de a achiziționa și deține un număr mare de articole vestimentare. Cu toate acestea, în ciuda faptului că dulapurile sunt arhipline cu haine, se pare că niciodată nu sunt de ajuns. Există numeroase motive pentru care oamenii cumpără impulsiv: fie că sunt influențați de ultimele tendințe ale modei, fie că se compară constant cu ceilalți. Este paradoxal, dar unele persoane se simt jenate să poarte aceleași haine de mai multe ori.
Conform Băncii Mondiale, industria modei emite mai mult dioxid de carbon decât toate zborurile internaționale și transportul maritim combinat. Responsabilă pentru până la 10% din totalul emisiilor de carbon generate de om, industria modei este, de asemenea, al doilea cel mai mare consumator de apă la nivel global și contribuie la poluarea oceanelor cu microplastic.
Ce înseamnă „Fast Fashion”
„Fast fashion” este un termen care se referă la o abordare în industria modei care se concentrează pe producerea rapidă a hainelor și accesoriilor de masă, adesea inspirate de tendințele recente de pe podiumurile de modă. Obiectivul principal al acestui concept este de a aduce cele mai noi tendințe pe piață cât mai rapid posibil la prețuri accesibile pentru consumatori.
Acest model de afaceri implică o producție continuă și un ritm de lucru rapid pentru a lansa noi colecții și produse în mod frecvent, uneori chiar săptămânal.
Deși fast fashion a făcut moda mai accesibilă pentru publicul larg, a și ridicat o serie de probleme legate de impactul asupra mediului și a condițiilor de muncă. Industria fast fashion este una dintre cele mai poluante din lume, generând o cantitate semnificativă de deșeuri și poluare. În plus, multe companii de fast fashion au fost criticate pentru condițiile de muncă pe care le oferă angajaților. De asemenea, multe companii au fost acuzate de exploatare a lucrătorilor.
Fenomenul „Fast Fashion” a devenit posibil din cauza inovațiilor
Achiziționarea de haine a fost cândva un eveniment special. Oamenii economiseau bani pentru a-și cumpăra haine noi în anumite momente ale anului. Iubitorii de modă primeau o avanpremieră a trendurilor viitoare prin prezentările de modă, care etalau noi colecții și linii de vestimentație cu luni bune înainte de apariția acestora în magazine, scrie Investopedia.com, citat de stirileprotv.ro
Totuși, acest mod de a proceda a început să se schimbe la sfârșitul anilor ’90, când shoppingul a devenit o activitate recreativă și cheltuielile pentru îmbrăcăminte au crescut semnificativ. Astfel a apărut fast fashion – o strategie care constă în producerea în masă a unor haine trendy și ieftine, care permite consumatorilor să aibă impresia că poartă stiluri asemănătoare celor prezentate pe catwalk sau de către vedetele lor preferate.
Fenomenul fast fashion a devenit posibil din cauza inovațiilor în gestionarea lanțului de aprovizionare în rândul retailerilor de modă. Obiectivul este de a produce rapid haine la un cost redus, ca răspuns la schimbările rapide ale cererii consumatorilor. Ideea de bază este că oamenii doresc haine la modă, dar la un preț accesibil. Chiar dacă aceste haine sunt adesea de calitate inferioară, ele nu sunt proiectate să fie purtate pentru ani de zile sau chiar de mai multe ori.
Fast fashion urmărește conceptul de management al categoriei, conectând producătorul cu consumatorul într-o relație care aduce beneficii ambele părți.
Cum recunoaștem un brand de fast fashion?
Există câteva trăsături comune ale brandurilor fast fashion:
- Mii de stiluri inspirate din ultimele tendințe ale modei.
- Interval extrem de scurt între apariția unei tendințe sau a unui articol vestimentar în mass-media și regăsirea acestuia pe rafturi.
- Producție offshore, unde forța de muncă este ieftină, salariile sunt minime, în lipsa oricăror drepturi muncitorești sau a securității. De regulă, cu lanțuri de aprovizionare complexe și netransparente, implicând scheme complicate de subcontractare.
- Cantitate limitată per piesă vestimentară – idee lansată pentru prima dată de Zara. Din moment ce odată la câteva zile în magazin apar articole noi, cumpărătorii se obișnuiesc cu ideea că dacă nu cumpără un anumit lucru azi, cel mai probabil că nu îl vor mai găsi pe raft mâine.
- Materie primă ieftină și de calitate proastă. Astfel, hainele se deteriorează vizibil doar după câteva purtări, ajungând rapid la coșul de gunoi.
